Pakistanul a lăudat “o mare victorie” a forțelor sale aeriene miercuri, susținând că cinci avioane de vânătoare indiene – trei Rafale, un MiG-29 și un avion Su-30 (ultimele două de fabricație rusească) – ar fi fost doborâte de avioanele sale de vânătoare J-10C, fabricate în China, în timpul unei bătălii de o oră, în care ar fi fost implicate 125 de aeronave.
Imediat după aceea, acțiunile companiilor chineze din domeniul apărării au crescut, chiar dacă India nu a recunoscut nicio pierdere de aeronave, iar Pakistanul nu a furnizat încă dovezi care să-i susțină afirmațiile.
“Dacă rapoartele despre pierderea mai multor avioane de către India sunt susținute, acest lucru ar ridica semne de întrebare serioase cu privire la pregătirea Forțelor Aeriene Indiene, nu doar la tehnologiile folosite. Avioanele Rafale sunt unele moderne, dar lupta aeriană ține de integrare, coordonare și supraviețuire – nu doar de achiziții tehnice“, a declarat Craig Singleton, analist la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor.
Deși nu sunt cele mai avansate din dotarea Chinei, aviaonele de vânătoare J-10C (monomotor, multirol) a intrat în serviciu la începutul anilor 2000 și este clasificat la generația 4,5 (același nivel cu Rafale), ceea ce înseamnă că nu este invizibil, dar are o semnătură radar redusă. Între timp, China a produs și J-20, avioane stealth de generația a 5-a, care, teoretic, sunt la nivelul F-35 americane.
Dar niciunul dintre aceste aeronave chineze nu a fost testat în condiții reale de luptă, căci China, superputere militară în ascensiune, nu a purtat un război major de mai bine de patru decenii. În calitate de furnizor principal de arme al Pakistanului (pe care-l consideră “fratele său de fier”), China urmărește acum cu atenție modul în care funcționează și se comportă sistemele sale de arme în luptele reale.
China nu livrează doar avioane J-10 Pakistanului, ci și rachete, radare și sisteme de apărare aeriană, despre care experții spun că ar juca un rol esențial în conflictul militar dintre Pakistan și India. La rândul său, India nu are doar aeronave americane, franceze și rusești, ci a comandat (și a și primit o parte) și sisteme antiaeriene avansate rusești S-400.
“Sprijinul îndelungat al Beijingului pentru Islamabad – prin echipamente, antrenament și, acum, prin utilizarea din ce în ce mai mult a inteligenței artificiale – a schimbat discret echilibrul tactic. Nu mai este vorba doar de un conflict bilateral, ci este o scurtă descriere a modului în care exporturile militare chinezești remodelează descurajarea regională“, mai spune Craig Singleton. Această schimbare, evidențiată de tensiunile în creștere dintre India și Pakistan, subliniază o realiniere geopolitică mai amplă în regiune, unde China a devenit o provocare majoră pentru influența americană.
“India și Pakistanul au intrat în război pentru Kashmir de trei ori până acum, de la obținerea independenței față de Marea Britanie, în 1947. În perioada de vârf a Războiului Rece, Uniunea Sovietică a susținut India, în timp ce SUA și China au sprijinit Pakistanul. Acum, o nouă eră de rivalitate între marile puteri se profilează peste conflictul de lungă durată dintre vecinii sud-asiatici înarmați cu arme nucleare“, punctează CNN.
India s-a apropiat tot mai mult de SUA, administrațiile americane văzând-o ca o posibilă contrapondere strategică față de China. India și-a intensificat achizițiile de arme de la americani și aliații săi, inclusiv Franța și Israel, reducându-și dependența de armamentul rusesc. Între timp, Pakistanul a consolidat legăturile cu China, devenind “partenerul său strategic permanent”. Conform datelor SIPRI, SUA și China au furnizat fiecare aproximativ o treime din armele importate de Pakistan la sfârșitul anilor 2000. Însă Pakistanul a încetat să mai cumpere arme americane în ultimii ani și și-a umplut arsenalul cu arme chinezești.
Analiza integrală la CNN
Foto: Sameer Chogale | Dreamstime.com
Articol preluat de pe Biziday.ro