Yuval Noah Harari, istoric, filozof și autor (“Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, “Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului”, “21 de lecții pentru secolul XXI”, “Nexus. Scurta istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatra până la AI”) scrie într-un articol de opinie pentru Financial Times, intitulat “Lumea cetăților rivale a lui Donald Trump”, că, “În viziunea președintelui SUA despre dezordinea globală post-liberală, cei slabi ar trebui să se predea întotdeauna celor puternici“.
Harari explică faptul că politicile lui Donald Trump încă îi surprind pe oameni, de fiecare dată când acesta atacă un alt pilon al ordinii liberale globale “de exemplu, susținând pretențiile Rusiei pentru teritoriul ucrainean, luând în considerare anexarea forțată a Groenlandei sau provocând haos financiar cu anunțurile sale tarifare. Cu toate acestea, politicile sale sunt atât de consecvente, iar viziunea lui despre lume atât de clar definită, încât numai o auto-înșelare voită poate explica orice surpriză“.
Autorul articolului face o analiză comparată a ideologiei ordinii liberale față de cea a lui Donald Trump, arătând că, dacă cei dintâi văd lumea ca pe o rețea de cooperare în care toată lumea are ceva de câștigat și că toți oamenii împărtășesc unele experiențe și interese comune, care pot sta la baza valorilor universale, a instituțiilor globale și a legilor internaționale, “În viziunea Trumpiană, prin contrast, lumea este văzută ca un joc cu sumă zero, în care fiecare tranzacție implică câștigători și învinși. Mișcarea ideilor, a mărfurilor și a oamenilor este privită, prin urmare, ca fiind suspectă. În lumea lui Trump, acordurile internaționale, organizațiile și legile nu pot fi altceva decât un complot pentru a slăbi unele țări și pentru a le întări pe altele – sau poate un complot de a slăbi toate țările, lucru de care beneficiază o elită cosmopolită sinistră. Lumea ideală a lui Trump este un mozaic de fortărețe, în care țările sunt separate de ziduri înalte – financiare, militare, culturale și chiar fizice. (…) Trump, și populiștii care au o idee similară, susțin că pot oferi țărilor mai multă stabilitate și pace“.
Harari mai arată că viziunea lui Trump referitoare la rezolvarea conflictelor, în absența valorilor universale, a instituțiilor globale și a legilor internaționale, este simplă: “conflictul apare doar atunci când cei slabi refuză să accepte realitatea. Prin urmare, războiul este întotdeauna vina celor slabi“. În continuare, autorul articolului de opinie trece în revistă abordarea președintelui american față de războiul din Ucraina, acuzând Kievul că este de vină pentru invazia rusă, afirmând că “mulți oameni nu au putut înțelege cum ar putea avea o viziune atât de absurdă. Unii au presupus că a fost păcălit de propaganda rusă. Dar există o explicație mai simplă. Potrivit viziunii trumpiene asupra lumii, considerentele de justiție, moralitate și dreptul internațional sunt irelevante, iar singurul lucru care contează în relațiile internaționale este puterea. Din moment ce Ucraina este mai slabă decât Rusia, ar fi trebuit să se predea. În viziunea trumpiană, pacea înseamnă capitulare, iar din moment ce Ucraina a refuzat să se predea, ea este de vină pentru război. Aceeași logică stă la baza planului lui Trump de anexare a Groenlandei. Conform logicii trumpiene, dacă o Danemarca slabă refuză să cedeze Groenlanda Statelor Unite mult mai puternice, iar SUA invadează și cucerește Groenlanda prin forță, Danemarca ar fi responsabilă exclusiv pentru orice violență și vărsare de sânge“.
Numai că, potrivit lui Harari, sunt trei probleme evidente în ideologia lui Trump. Pe primul loc se află sentimentul fals de siguranță pe care Trump încearcă să-l insufle asupra statelor “slabe”, deoarece este evident că acestea vor fi înghițite de vecinii lor mai puternici. “Trump însuși este foarte clar despre propriile sale planuri imperiale. În timp ce construiește ziduri pentru a proteja teritoriul și resursele SUA, el își îndreaptă privirea spre teritoriul și resursele altor țări, inclusiv ale aliaților de odinioară. Danemarca este din nou un exemplu revelator. Timp de zeci de ani, a fost unul dintre cei mai de încredere aliați ai Americii. După atacurile din 11 septembrie, Danemarca și-a îndeplinit cu entuziasm obligațiile din tratatul NATO. Patruzeci și patru de soldați danezi au murit în Afganistan – o rată de deces pe cap de locuitor mai mare decât cea suferită de SUA. Trump nu s-a deranjat să spună <mulțumesc>. În schimb, se așteaptă ca Danemarca să capituleze în fața ambițiilor sale imperiale“.
O a doua problemă evidențiată de autor este că, din moment ce nicio fortăreață nu își poate permite să fie slabă, toți ar fi sub o presiune enormă pentru a se întări militar, iar resursele ar fi deturnate de la dezvoltarea economică și programele de bunăstare către apărare. “Cursele înarmărilor rezultate ar scădea prosperitatea tuturor fără a face pe nimeni să se simtă mai în siguranță“, arată Harari.
În al treilea rând, deși Trump vorbește despre predarea celor slabi în fața celor puternici, uită că puterea este relativă: “Ce se întâmplă dacă țările calculează greșit, așa cum se întâmplă adesea în istorie? În 1965, SUA erau convinse că sunt mult mai puternice decât Vietnamul de Nord și că, aplicând suficientă presiune, ar putea forța guvernul de la Hanoi să încheie un acord. Nord-vietnamezii au refuzat să recunoască superioritatea americană, au perseverat împotriva unor șanse imense și au câștigat războiul. Cum ar fi putut SUA să știe dinainte că erau de fapt mai slabe? În mod similar, în 1914, atât Germania, cât și Rusia erau convinse că vor câștiga războiul până la Crăciun. Au calculat greșit. Războiul a durat mult mai mult decât se aștepta oricine și a implicat multe întorsături neprevăzute“. La fel este cazul actualului război comercial dintre SUA și China.
În încheiere, Harari scrie că, în lumea contemporană, ideologia lui Donald Trump este amplificată și de noile provocări precum schimbările climatice și ascensiunea inteligenței artificiale: “Fără o cooperare internațională solidă, nu există nicio modalitate de a face față acestor probleme globale. Întrucât Trump nu are o soluție viabilă nici pentru schimbările climatice, nici pentru o AI scăpată de sub control, strategia sa este pur și simplu să nege existența acestora“.
“Putem fi întristați și revoltați de aceste evoluții și facem tot posibilul pentru a le inversa, dar nu mai există nicio scuză pentru a fi surprinși. Cât despre cei care doresc să apere viziunea lui Trump, ar trebui să răspundă la o întrebare: cum pot cetățile naționale rivale să își rezolve în mod pașnic disputele economice și teritoriale dacă nu există valori universale sau legi internaționale obligatorii?“, conchide Harari.
Foto: Facebook Yuval Noah Harari / L9871456 | Dreamstime.com
Articol preluat de pe Biziday.ro